Definiția cu ID-ul 1330903:
Tezaur
MÎNDRI OR s. m. (Regional) Mîndruț (II). Mîndrior din altă țară, Fă-ț din gura ta o floare Șî o puńe pă scrisoare. T. PAPAHAGI, M. 41, cf. LEXIC REG. 12, 114. - Pronunțat: -dri-or. – Pl.: mîndriori. – Mîndru + suf. -ior.